Sa vedem, deci, pun un fic si aici, dar numai de dragul Vallentinei.
So: un fic nou care a apartinut acu' 2 ani lui katy(mandarinna). Ea mi l-a donat mie, iar eu l-am reconditionat si continuat, pentru ca katy l-a lasat in aer. Enjoy it.
Ironie sau pur ghinion?
Prefata:Cand soarta iti face in ciuda si tu trebuie sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, asta daca poti.
Intr-o dimineata de iunie, cand scoala se sfarsise, o fata statea in camera ei, uitandu-se pe geamul aburit de la atata ploaie. Avea un creion in mana si parca acea ploaie de vara o fermecase. Incerca sa puna creionul pe hartie si sa schiteze niste versuri, insa nu putea. Mereu cand incerca, pe foaie apareau versurile unei alte melodii. O melodie de la Tokio Hotel, mai exact „Monsoon”. Ea se descuraja si lasa foaia cu creionul pe masa. Se duse spre sifonier si alese niste blugi jerpeliti, si un hanorac care ii ramasese mic. Iesi din camera si se indreapta spre sufragerie. Mama ei nu era. Fata gasi pe masuta din lemn un bilet in care scria ca vine diseara. Lasa biletul la locul lui si se indreapta spre usa, in timp ce isi lua si o umbrela. Pe strada nu mai era nimeni, doar stropi mari pe apa care se loveau de asfaltul tare, evitand-o pe ea. Vroia sa se duca in parcul de langa scoala... Nu stia de ce, dar parca strazile umede ale orasului o chemau, parca vroiau s-o ocroteasca. Chiar daca avea doar 13 ani se putea descurca cu banii, era reponsabila, isi iubea parintii si era fericita ca avea o locuinta stabila. Familia ei nu avea o situatie financiara foarte buna, fata avand doar alocatia ce o primea de la scoala pe o luna. Dar nu era trista din aceasta cauza, ea stia ca o sa faca o faculate buna si o sa ajunga sa aiba banii ei, dar ajutandu-si si parintii. Tot cei mai ramasese era speranta care, din proverbe, nu moare niciodata. Ajunsa in parc nu prea avea unde sa se aseze asa ca a continuat sa se plimbe. Parcul nu era foarte mare si nu avea doar 2 leagane si o multime de copacii, aproape fiecare cu povestea lui care a fost traita in casutele improvizate din ei. Ploaia parca nu se mai oprea, ei i se parea ca dureaza de ore intregi, dar tot nu parasi parcul.
_______________________________________ O mare durere sa iubesti. O mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Daca iubirea nu-i nebunie, atunci nici iubire nu-i.
Super ficul Mada! Felicitari tie si lui Kat. Scrieti amandoua super, sa nu va lasati Astept nextul
_______________________________________ It's not about the money, money, money We don't need your money, money, money We just wanna make the world dance, Forget about the Price Tag
Nota: Ascultati va rog melodiile si in special versurile, ele pot sa spuna mai mult decat e spus in text, uneori. Asa si partea asta nu imi place asa de mult, dar nu am gasit in acel moment ceva mai bun de corectat, adica nu am corectat sau modificat foarte mult.
Isi aminti discutia cu o seara inainte cu mama sa. Aceasta ia spus ca nu mai au multi bani si ca vor trebui sa vanda din lucruri si sa ii ia alocatia. Fata nu ripostase pur si simplu da din cap in semn de da si ii da bani pe care ii mai avea. Hotara sa plece dar, in gandul ei isi facu o promisiune sa isi ajute parintii cu mai multi bani. Trebuia sa isi gaseasca o slujba dar, nu putea pentru ca nici nu avea buletin. Ii trebuia ceva simplu si cu profit mare. Trebuia sa se gandeasca. In drum spre casa se tot gandii. Isi adusese aminte de foaia pe care o lasase acasa. Doar ca ei nu ii veneau in mimte alte versuri decat cele de la „Monsoon”. Trecand pe langa un bar vede pe usa acestuia un text si se opri sa-l citeasca. Era vorba de un concurs de karaoke, premiul cel mare era de 1000€. O singura problema: trebuia sa ai buletin pentru a lua banii. Fata ofta lung si merse acasa. Mama ei nu se intorsese acasa dar, inca nu era seara asa ca fata se duse in camera ei si se arunca in pat gandindu-se la ce ar putea face la varsta ei pentru a face bani. A doua zi dimineata, ploaia a incetat, soarele mangaia fata ei aratandu-i intreaga frumusete parca, transformand-o intr-o zeita. Ea dormise in seara precedenta imbracata. Toata aceasta „transformare” se sfarsi cand incep sa ii sune telefonul. Fata s-a ridicat lenesa din pat si ia telefonul, raspunzand. -Alo...? -Buna dimineata, somnorici! -Aaaaa... Neata’ ce s-a intamplat, Denise? -Pai... Stiu ca iti place foarte mult TH, ..., si am gasit bilete la concertul lor in primul rand! -Uau... Super. Dar..., eu nu am bani de bilet... -Ok! Scuze de trezire..., pa! -Pa! Nu putea sa creada, TH aveau concert si ea nu mergea. Chiar daca nu a mai fost la unul, deobicei se urca pe un bloc in aproprierea stadionului si ii auzea. Nu putea sa se urce pe niciun bloc pentru ca stadionul era la marginea orasului unde nu prea era populatie... Ofta adanc si se arunca iar in pat. Peste cinci minute, iar se auzea telefonul. Fata se ridica aproape enervata din pat si raspunde. -Ce mai e?! -Usurel, fata... am o veste... Spuse Denise, misterioasa. -Ce veste? -Ti-am luat si tie bilet!!! Urla prietena ei in telefon. -Ce???? Nu pot sa te las sa faci asta! Tu nu sti cat costa un bilet la ei? Si mai ales in primu’ rand?! Nu o sa iti pot da banii nici daca sunt scava ta toata viata!... Zise copila, mirata de getul nobil al fetei. -Ho ma! Iti dau un indiciu... ce spui cand auzi „Ho, ho,ho!”? Continua gulumeata Denise. -Multumesc, Mos Craciun? -Da. Si Mosu’ face cadouri, nu ia bani! -O problema... Nu e Craciunu’! Zise ironica Leah -Nu conteaza, sa spunem ca Mosu’ sa oprit la benzinarie si abea acum a venit si pe la tine. Denise era foarte bine dispusa si foarte glumeata. -Sa zicem asa....Apropo, cand e concerul? -Diseara. -Ce?! Diseara? Nici nu am cu ce sa ma imbrac.! Striga Leah exasperata si trista in acelasi timp. -Ba da ai un dulap plin cu haine. -Sa speram, zise ea demoralizata. -Ok, cauta ceva frumos si vino la mine la sapte. -Sigur, iti multumesc din toata inima mea. Voi face orice ca sa ma revansez. Spuse Leah, cu lacrimi in ochi, era in culmea fericirii si acum o adora pa Denise. -Nu trebuie decat sa fim prietene si gata. Hai pupici si me vedem la mine. Pa!
_______________________________________ O mare durere sa iubesti. O mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Daca iubirea nu-i nebunie, atunci nici iubire nu-i.
Super si partea asta Mada :X Defapt e superba, mai ales parte cu biletul :X:X Greseli sunt, micute, de tastare dar nu-i nimic, si mie mi se intampla, mai ales din cauza word'ului NEXT:X
_______________________________________ It's not about the money, money, money We don't need your money, money, money We just wanna make the world dance, Forget about the Price Tag
A inchis telefonul si s-a aruncat in pat. Se gandea cu ce sa se imbrace. Era dimineata putea, sa faca inca ceva pana la 7. A hotarat sa se plimbe prin oras cu cativa banuti pe care ii mai avea si poate sa isi gasesca ceva dragut de purtat. S-a imbracat in hainele de ieri si-a luat tenisii si a iesit pe usa. In oras era mare agitatie, asa ca a luat-o prin spatele unor blocuri. S-a invartit printre blocuri pana a acceptat idea ca s-a pierdut. S-a uitat la ceas, era 12 jumatate. S-a pus pe un fotoliu vechi si abandonat de cineva si incerca sa isi dea seama pe unde sa mearga. Au inceput sa se auda niste pasi, fata tresari. De pe o strada neasfaltata au iesit 2 tipi care aratau mai mult a golani. Fata a vrut sa se ascunda printre ghenele de gunoi, dar acestia au vazut-o. Unul dintre ei a ramas pe loc in schimb celalt se indrepta spre fata amenintator. Ea se sperie dar, el ii puse mana la gura si ii arata un cutit. Nu credea ca o sa mai scape vie de acolo. Tipul a inceput s-o mangaie in diverse locuri. Cand sa o dezbrace se aud mai multi pasi grabiti si tropaind. Mai multe „gorile” au sarit pe tip, iar fata incepu sa fuga speriata de acolo. Ea se tot intreba de ce ar fi sarit niste bodyguarzi s-o apere. Se opri din alergat si iesi pe o strada aglomerata. Se facu nevazuta prin multime si se indreapta spre parcul in care fusese ieri pe ploaie. Lacrimile ii invadau chipul, desi ei nu facusera nimic cu ea, se simtea murdara numai pentru faptul ca au atins-o. Niciodata nu s-a simtit mai umilita si mai slaba. Era furioasa pe ea insasi ca s-a pierdut, ca o proasta si s-a lasat gasita de niste indivizi ciudati si probabil analfabeti. Acum se intreba ale cui erau acele gorile. Era sigura ca le va ramane indatorata pana cand va muri si ca niciodata nu ii va putea rasplati. Ajunsa acolo observa ca parcul era gol ca o zi inainte. Ea a decis sa se urce intr-o casa dintr-un copac. Alege cel mai departat copac si inloc sa se suie in casa, sa catarase pe acoperisul casutei. Statea si se uita la frunzele pomilor cum se miscau parca, era o adevarata simfonie. Se simtea in siguranta acolo sus, departe de lumea aceea nefericita si trista plina de nenorociti. Isi imagina mereu ca e o pasare si ca zboara prin vazduh incercand sa gaseasca alinare. Gandurile ei curgeau lin, visa cu ochii deschisi la o viata frumoasa, poate la cum avea sa fie cand va fi mare si la multe alte lucruri.
_______________________________________ O mare durere sa iubesti. O mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Daca iubirea nu-i nebunie, atunci nici iubire nu-i.
